Clar am trecut cu totii prin etapa aceea nefericita din adolescenta (perioada critica in care eram in stare sa declansam o revolutie). Eh, eu intre 16-17 ani treceam printr o perioada in care nu mi convenea nimic pe lumea asta, nu sufeream pe nimeni, toti erau niste prosti, niste idioti fara a avea vre-un argument concret in acest sens. Pur si simplu. Aveam multe de spus si mi se parea ca nimeni nu ma asculta si chiar daca ma asculta cineva aveam impresia ca ma critica sau ca face misto pe seama mea si nu intelege ca eu chiar am o problema existentiala aici. La parintii mei, care sunt cei mai buni sfetnici (nu ca a-r fi ai mei:-)),a-s fi gasit in orice moment sprijin sufletesc, o vorba buna, un sfat sincer si gandit. In concluzie omul potrivit la momentul potrivit. Ideea e ca atunci nu gandeam asa. Dupa cum spuneam, toti erau dusmanii mei. Bun! Ca solutie pentru a-mi impartasi ideile m-am gandit sa-mi fac un JURNAL. Aici am vrut sa ajung de fapt. La importanta JURNALULUI in viata adolcescentului si nu numai. Dar strict ma voi referi la importanta acestui caiet in viata mea de adolescent aiurit, slobod si fara minte. Acolo bagam din top tot felul de prostioare, care mi se pareau mie importante pe atunci, chestii care mi placeau, care ma bucurau sau din contra, ma enervau, imi displaceau si cu care ma confruntam si acasa si la scoala si peste tot. Cred ca multi am avut un astfel de caietel minunat sau prieten imaginar care nu ne deranja niciodata, nu ne contrazicea niciodata si-l tineam ascuns sa nu-l gaseasca mama, tata, sora sau altii membrii din familie sau prieteni. Era chiar o rusine sa citeasca vre-un rand de acolo in care EU ii povesteam LUI(prietenului imaginar), ca m am indragostit de clolegul de banca si pe el il doare la basca practic de "fantezia"mea sau ca probabil habar n-are ce simt si daca a-r sti ori a-r fugi de mine ori a-r rade de mine, ca mi-as dori sa fac si eu parte dintr o anume gasca de fete din scoala mea, fete mai mari ca varsta comparativ cu mine, care-si permiteau mult mai multe chestii decat imi era permis mie si care, in fata mea, erau niste exemple pentru ca aveam impresia ca au credibilitate in fata tuturor. Eu trebuia sa ma justific in fata parintilor pentru orice in comparatie cu ele care erau deja MARI si nu se mai milogeau la mama si la tata pentru ori si ce chestiutza. Cum sa-i explic eu mamei ca urasc fizica, ca o urasc pe profa, ca urasc chimia si ca o urasc pe profa de chimie(care practic n-avea nici o vina cu faptul ca eu eram, si mai sunt, paralela cu aceste domenii taboo)?Simteam nevoia sa urlu in gura mare ca profa e nesuferita si ca o urasc si ca nu vreau s-o mai vad ever si ca a-s fi vrut sa cada pe scari sa sa nu se mai ridice:-)).Trist dar adevarat. Eh cui sa spun eu toate astea daca nu JURNALULUI. N-am sa va public aici jurnalul meu, daca la la asta va gandeati, daca nu, sa stiti ca m am gandit la asta, mi s-ar parea incintant dar ma voi gandi pe parcurs .Nu e cu CNA aici slava domnului.
Incerc sa fac o comparatie intre jurnalul de ieri si blogul de azi din punctul meu de vedere.Voi, cu siguranta, daca doriti, puteti impartasi ideile mele sau le puteti contesta dupa bunul vostru plac.Mi-ar face o deosebita placere.
Daca rasfoim un DEX sau dam un search pe Google, gasim ca etimologia cuvantului
jurnal vine de undeva din limba franceza veche
journal. Explicand ca la carte, baietii astia zic ca un
jurnal e un caiet in care unul sau altul, isi noteaza anumite intamplari sau, eu stiu, evenimente desfasurate intr o anumita perioada, structurate in mod cronologic. De mentionat aici ca jurnal mai e si caietul acela in care o gasca de baieti priceputi(mai multi sau mai putin:D) pleaca pe mare intr-o expeditie bine stabilita(sau nu), iar capitanul vasului fiind un pic mai smecher, intocmeste un jurnal in care noteaza acolo ce a vazut, pe unde a trecut, ce a simtit, care dintre marinarii lui a baut mai mult decat trebuie si a dat la rate peste bord, despre sirena cu ohii verzi sau cea cu ochi albastrii, despre aia cu silicoane UE sau aialalta cu silicoane SPIDER si alte treburi de astea interesante, de drum, cum numai intr un
jurnal de bord gasesti(daca le cauti bineinteles). Asta in cazul in care corabia sau nava ajunge safe la tarm si nu este inghitita de ape sau rapita de pirati somalezi, libanezi, rromi sau ce-or mai fi. Astia zic ceva si despre jurnalele literare care, cica de obicei, sunt jurnalele intime ale unor scriitori si ca formeaza o specie literara a genului memorialistic chiar. Genul asta de jurnal era un fel de autobiografie a autorului (diaristului-am incercatsa evit termenul asta...nu ma intrebati de ce), in care el isi nota activitatile si cugetarile sale si citez "
o înregistrare regulată a activităților și reflecțiilor unui diarist". SUPERB! Simt ca ma departez de
Jurnalul meu din copilarie, care nu are absolut nicio treaba cu "
specia literara a genului memorialistic"(simt eu asta). Sa ne intindem totusi cat ne tine plapuma. Mi se pare mie sau limba noastra romaneasca are uneori niste expresii de te dau pe spate? Trebuie sa citesti de 3 ori o fraza sau o propozitie ca sa intelegi ideea? Uneori zic. De exemplu:
masteratul la care eu sunt masteranda (jur ca am o problema cu asta) poarta numele, studiaza, se numeste, se intituleaza, (sau cum vreti voi): COMUNICARE MEDIATA,OPINIE PUBLICA SI MANAGEMENT INFORMATIONAL. Aveti idee cat mi-a luat sa retin toata treaba asta, in ordine, sa mentionez si virgulele dintre, sa se inteleaga ca e o insiruire de termeni etc.:-)).Si cu asta am zis tot. Nu chiar tot, iar bat campii pe langa subiect. Incerc sa fac aici o paralela intre jurnalul de ieri si blogul de azi. Fie ca-i
journal,
diurnalis,
diary sau simplu
jurnal e unul si acelasi lucru. L-am iubit si stimat pana mi-am dat seama ca pot si fara el si ca nu am am timp sa scriu acolo baliverne si ca nu mai simt nevoia s-o fac cand o pot spune pe fatza(in unele cazuri) sau ca-mi pot face blog frate:-)). Sa va dau un mic citat care ma face sa cred totusi ca nu suntem cel mai latin popor si ca unii termeni se aseamana doar la pronuntie cu altii din limba latina si ca in esenta sunt doua chestii total diferite. Asa ca voila de vedeti asta:
<<In limba română, termenul păstrează o legătură cu „jour”, în timp ce termenul englezesc "diary" are un ascendent în latinescul „diarium”, (porție zilnică) derivat din latinescul diaria, pluralul lui dies „zi”>>
Nu va mai povestesc inca o data cum am ajuns sa-mi fac blog pentru ca deja am facut-o intr-o prima postare aici pe blog. Si pentru ca am plecat de la pix si foaie(jurnal), ca orice om destept(sau nu) am evoluat, am last o balta cu pasta de pix si am ajuns la taste. Aici e mai "misto" ca poti sa pui si "pozici" si "muzicutza" si "filmulete", poti sa vorbesti cu lumea, sa te injuri pe fata cu ei, sa te iubesti virtual...eheheeeee multe si marunte nu asa. Iaca si eu "acilisea", de ieri pe BLOG, in forma cu multe prostioare in cap pe care doresc sa vi le impartasesc .BLOG cica vine din expresia englezeasca web log(wow! pe bune?nu m am prins de faza,credeam ca e din rusa sau ceva) care cica inseamna jurnal pe ineternet. Nah! Unde dai si unde crapa:-). Bun, acum ma intreb de ce naiba n-am ramas cu pixul si cu foaia, ca e mai romantic(asemenea unui diarist din comunitatea memorialistica) si am ales butoanele astea?Cand spun jurnal ma gandesc la ceva foarte intim.Cand spun jurnal pe internet(bine....nu prea spun asta), mai exact cand spun BLOG si ma gandesc la jurnal pe internet se duce pe...apa sambetei...intimitatea. Pai cum ma? Astia(cu scuzele de rigoare, pentru exprimare) vad tot aici, ce scriu, ce pozez, ce gandesc, ce contemplez(atentie, ca ne aruncam la chestii elevate;cred ca e cazul sa ma opresc aici cu ele:-)))Ce-or zice EI despre MINE, daca-si schimba parerea sau isi fac una NOUA si NASOALA despre ceea ce sunt. Eh! Asta-i riscul pe care mi-l asum cu drag. Este mult prea interesant sa aflu cum ma descoperiti. Bine, poate ca n-o sa aflu neaparat dar cu siguranta va veti face acolo o impresie si asta conteaza (cred). Eu v-am zis treaba cu cartea deschisa la inceput si promit ca asa va fi pe parcurs SPRE DELICIUL UNORA si a altora:D.Ce promit ca nu veti avea aici: campanii electorale si manele.Cu tot respectul pentru interpretii acestui gen de muzica, apreciez talentul, au rostul lor la locul lor. Aici insa nu le gasesc locul. In concluzie bine am venit in BLOGOSFERA(AOLEOO!PARACA AM ATERIZAT DE PE LUNA DE UNDEVA, CU CAPUL IN JOS, AICI IN NOUL MEDIU -blogosfera) si bine ca v-am gasit. JURNALUL(comunitatea memorialistica) va ramane doar o amintire(in memorie clar ca "ori suntem memoriliasti ori nu mai suntem?"Pai nu mai suntem ca acuma suntem blogeri "acilisea").
HAI CU BLOGU'!
